Mare mi-a fost uimirea cand Nicoleta, prima mea sefa din cariera mea de PR, m-a sunat sa imi spuna ca se muta la Corbeanca. Nu mi-am imaginat niciodata ca ii place viata la tara, dar de cand e aici ne facem timp la cateva luni sa vorbim despre viata pe terasa ei provencala, pictata toata in alb. I-am admirat tot timpul frumusetea si stilul, o ascult ca pe o sora mai mare – nu intamplator, e prietena buna cu sora mea :)) – si ma uimeste de fiecare data cand ne vedem cu energia cu care gandeste proiectele ei, si cele profesionale, dar mai ales cele personale.

“Fie ca vrem sau nu, mediul in care traim ne influenteaza alegerile iar in timp ajungem chiar sa ne identificam cu locul in care traim. In cazul meu, alegerea de a locui in Corbeanca are legatura cu multe dintre preocuparile personale si profesionale. Asa ca nu este deloc intamplator ca pentru sfarsitul acestei luni, odata cu inceperea scolii, pregatesc alaturi de colegii mei, lansarea GuerrillaVerde.ro, platforma digitala dedicata educatiei de mediu. @Guerrilla Verde nu este deloc un proiect nou. Am lansat acest concept in 2009 iar pana acum s-a derulat sub forma unei caravane educationale pe tema protectia mediului, prin proiectii de film si dezbateri, in scoli, licee si universitati din toata tara.”

Nicoleta locuieste in Corbeanca de doi ani, intr-o casa pe o strada mai putin circulata, aproape de padure si lac, departe de zgomotul de la sosea.

Povesteste-mi un pic despre viata la Corbeanca

“Esenta mutarii la Corbeanca este schimbarea de ritm: gestionarea programului, te intorci in oras ca sa socializezi doar cu prietenii dragi, si cel mai important, am mai mult timp pentru mine si pasiunile mele.

Desi am acelasi program ca si atunci cand locuiam in oras, acum sunt mult mai eficienta, fac mai multe lucruri intr-un timp mai scurt. Cel mai mult apreciez spatiul si linistea care imi ofera libertatea de gandire si de miscare. Imi place miscarea in aer liber, dimineata ies sa alerg, seara la o plimbare cu bicicleta, si oricand pot sa combin mersul pe jos cu sesiuni de fotografii. Gradinaresc si imi place sa vad cum gradina mea se transforma si prinde viata si culoare de la o zi la alta.

Pe scurt, aici pot sa fac ce imi place si ma simt ca intr-o vacanta permanenta. Am o stare de bine, in general.”

Cum ai ales Corbeanca si de ce?

“Au fost mai multe motive, dar decizia finala a coincis cu momentul in care am absolvit un curs de astronomie si cu faptul ca visam sa imi cumpar un telescop. Imi si imaginam cum va trebui sa il pun in portbagaj in weekenduri pentru observatii astronomice plecam la munte sau la mare, din dorinta de a evada din oras. Acum imi place sa stau la mine acasa, iar ideea de a evada se limiteaza doar la destinatii mai indepartate, in afara tarii.

Logistica mutarii a fost foarte simpla. Sunt antreprenor, imi adaptez programul in asa fel incat pot sa evit orele de varf si statul in trafic. Criteriile dupa care am ales Corbeanca tin de faptul ca imi doream sa ma mut in zona de nord a orasului, intr-un loc cat mai putin aglomerat si cat mai verde. Intr-un timp foarte scurt am gasit de inchiriat o casa noua, aproape delac si padure, care a fost sa fie.”

Ce ai invatat (despre Corbeanca) de cand locuiesti aici?

“Pentru mine a fost o acumulare de cunostinte fantastica, am invatat multe lucruri noi. Pe acasa repar, gradinaresc, vopsescde exemplu, cand am vrut sa plantez lavanda, am facut un research despre soiurile de lavanda –  exista cam 40 de soiuri, insa la mine in gradina a prins doar lavanda englezeasca, din cele 3 variante incercate pana acum. De departe, gradinaritul este cea mai frumoasa experienta pe care mi-a oferit-o mutatul „la tara”  – asa cum imi place sa spun.  Acum am o gradina cu flori albe, iar terasa si casa le-am decorat intr-un stil rustic provencal, bine integrat in lumea din jur – in combinatie cu ce mi-a placut din albul american (white picket fence).

Ma simt norocoasa ca, printr-o intamplare fericita, am ajuns intr-un loc unic, foarte aproape de oras, cu o biodiversitate pe care cei mai multi o trec cu vederea. La doar la cativa pasi de casa, daca ies cu binoclul sau cu aparatul de fotografiat, intru intr-o alta lume. Pot vedea specii de pasari si de plante salbatice datorita padurii din apropiere (vulpi, caprioare) si a lacurilor care inconjoara Corbeanca, formand minidelte (lebede, rate salbatice, egrete).”

Cu cine socializezi in Corbeanca?

“Imi place sa socializez cu vecinii mei. Spun asta pentru ca, intr-un mod ironic, pe vremea cand locuiam in oras, la bloc, nu mi-as fi recunoscut vecinii daca as fi trecut pe langa ei pe strada.”

Ce apreciezi cel mai mult la Corbeanca?

“Apreciez ca imi permite libertatea de miscare, in toate sensurile. Apreciez mobilitatea si libertatea pe care ti-o ofera chiria vs proprietatea. Pe de alta parte, poate fi un stres, dar unul constructiv. Am in continuare birou in Bucuresti, dar lucrez de acasa inca de dinaintea pandemiei.”

Care iti sunt cele mai frumoase amintiri de cand te-ai mutat?

“La una din iesirile mele cu bicicleta, abia pornisem din fata casei si trecand pe langa un tatic cu fetita lui, observ ca faceau poze si ca se uitau intr-un punct de pe bucata de camp dintre case. Era o caprioara. Desi sunt foarte dese astfel de momente, inca nu m-am obisnuit si ma bucur ca un copil de fiecare data.”

Care ar fi motivele pentru care ai pleca de aici? Sau, mai bine zis, ce ai dori sa se schimbe?

Daca ar deveni la fel de aglomerat si sufocant ca un oras, cu siguranta m-as muta. Legat de schimbari, ar trebuie sa mai treaca cativa ani ca sa pot raspunde la aceasta intrebare. Cu fiecare zi, inca mai descopar Corbeanca.

4 thoughts on “Nicoleta Talpes – La Corbeanca apreciez libertatea de gandire si miscare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *